TOPORASI( VIOLA ODORATA)

Echinocțiu 2019. 23:58
miercuri,
20 martie
Toate orele corespund fusului orar: Ora României.

Descriere


Toporașul (Viola odorata) aparține familiei Violaceae, fiind numitorul acestei gen de plante cu flori, care cuprinde aproximativ 400-500 specii răspândite în toată lumea.


Speciile acestei plante se găsesc în toate zonele tropicale și subtropicale, precum și în zonele temperate ale emisferei nordice și sudice – în sud chiar și până la Țara de Foc, Africa de Sud și Noua Zeelandă. Unele specii stabilite în Anzi cresc chiar și la înălțimi de 4600 metri.


Frunzele sunt foarte diverse. Unele specii au frunze ovale, altele foarte largi, dantelate, sub formă de degete sau în formă de inimă. Frunzele speciilor din zonele înalte muntoase sunt lung petiolate cu limbul lat, de forma cordată și cu marginea fin dințată.


Florile sunt solitare cu cinci petale de culoare violetă, uneori albă sau albăstruie, frumos mirositoare. Pe lângă uleiurile volatile care dau mirosul parfumat al plantei, frunzele și florile de toporași au un bogat conținut în mucilagii. Staminele pot fi foarte diferite. Florile de multe ori nici nu se deschid, în acest caz planta fiind autogamă.


Cele mai multe specii sunt erbacee perene, câțiva arbuști, iar o specie este erbacee anuală sau bienală.


Asemeni celorlalte specii de violete, și acestea sunt polenizate de insecte. Atunci când insectele adunate la nectar strivesc staminele, polenul se lipește pe acestea. Speciile de insecte care sunt atrase de toporași îl definește lungimea pintenului plantei, care poate fi foarte scurt (ca cel al viorelei galbene Viola biflora), sau poate fi foarte lung, ca cel al speciei Viola calcarata.


Substanțe active


Părțile superioare ale toporașului conțin uleiuri volatile, rizomul salicilat de metil, saponide și mucilagii. Planta mai conține tanin, flavonoide, o cantitate mică de ulei volatil (conținând acid salicilic-ester metilic), precum și acid ascorbic.


Legende


Potrivit unui mit antic toporașul, mai exact denumirea sa latină, provine din numele Io. Conform legendei, Zeul grec Zeus s-ar fi îndrăgostit de o tânără fecioară pe nume Io, și temându-se de mânia soției sale, a transformat-o în bovină, menită să pască întotdeauna pe pajiștile pline cu toporași. Astfel a devenit toporașul timp de mai multe secole simbolul fertilității, dar îndeosebi al iubirii.


Dintr-o altă legendă greacă aflăm cum s-au născut aceste flori fragede: sunt rezultatul urmelor picioarelor zeiței primăverii, Persephoné. Dacă ne gândim bine, este logică această presupunere, dat fiind că această plantă înflorește de obicei din martie, cu sosirea propriu-zisă a primăverii. În localitatea Bretagne din Franța se comemorează și în prezent această zi, prin plantarea violetelor în Vinerea Mare.


Fiecare cunoaște zicala „modestă ca violeta”. Aceste plante mici care cresc în păduri, printre arbuști, în grădini, ne ademenesc nu numai prin mirosul și frumusețea lor, ci și prin efectele benefice asupra sănătății noastre, deci modestia se referă doar la aparență.


Denumiri populare: toporaşi, odorea, micsunea, tamaioara, violeta, caltunasi, carligei, floare Domneasca. Se recoltează mugurii de flori, florile și rizomii acestei plante. Principalele substanțe active sunt saponina, flavonoidele, mucelagii.


Recoltarea


Florile și frunzele nu trebuie amestecate; părțile cu tulpini să nu se culeagă cu rădăcina, și nici pe rădăcini nu pot fi lăsate părțile superioare, tulpinile, frunzele și resturile. Rizomul se recoltează în februarie, martie sau toamna. Florile se culeg în perioada înfloririi.


Efecte terapeutice


Toporașii se pot folosi în tratamentul de boli respiratorii, tuse persistente, bronșite, la toate tipurile de boli respiratorii acute și cronice. Ceaiul este util în tratarea isteriei, de tulburări cardiace corelate cu anxietate, insomniei.


Calmează tusea și este un foarte bun expectorant.


În uz extern se folosește la anumite boli ale pielii – de exemplu la piele crăpată sau mameloane crăpate.


Utilizarea


Ceai: 1 linguriță de flori uscate se pun într-o cantitate de cca o ceșcă apă clocotită, și se lasă 10 minute. Porție zilnică: 3 cești.


Decoct: 3 g de rădăcină uscată de toporaș se adaugă la 150 ml apă, și se pune la fiert timp de 3 minute. După jumătate de oră se filtrează, se îndulcește după gust, porția zilnică fiind de 4×1 linguri, timp de 2-3 săptămâni.


Sirop de toporași
100 g flori uscate și 500 g zahăr se amestecă în 300 g apă.


Tinctură

În 250 g alcool se adaugă 10 g de toporași, 10 g cimbrișor, care se filtrează după câteva zile. În cazul bolilor enumerate mai sus se administrează 10-20 picături cu câte 1 cub zahăr.


Violete confiateSe bate un albuș spumă, apoi se cufundă în spumă petalele una după alta și se presară cu zahăr pudră. Se usucă într-un spațiu cald, apoi se ține într-o sticlă bine sigilată.


Cremă de violete specialăSe fierb 250 ml de frișcă cu 100 g zahăr, la care se adaugă un pumn de petale proaspete. Peste 15 minute se filtrează. În 750 ml de frișcă se amestecă 6 gălbenușuri și încet încet se adaugă în această compoziție frișca de violete. Se fierbe până se obține densitatea dorită, apoi se adaugă 25 g gelatină dizolvată și spuma tare a patru ouă. Se toarnă în pahare și se decorează cu petale.

Științific: Viola alba

Popular: Toporaș, Tămâior
Munți