Ca sa fertilizati corect gradina sau livada trebuie sa cunoasteti rolul elementelor nutritive in viata plantelor si cum influenteaza ele calitatea recoltei.Elementele nutritive alcatuiesc hrana plantelor si prin prezenta lor in cantitati suficiente si in forme asimilabile influenteaza cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole, pomii si arbustii fructiferi, plantele ornamentale.
Comparativ cu plantele ornamentale sau alte plante de cultura, plantele legumicole au pretentii mai ridicate fata de elementele nutritive iar acest aspect este determinat de un sistem radicular slab dezvoltat, raspandit in stratul superficial al solului unde umiditatea este mai prezenta determinand o capacitate redusa de absorbtie. Totodata legumele saracesc solul repede de elementele nutritive datorita productiilor mari realizate pe unitatea de suprafata.
Elementele nutritive si rolul lor
Trebuie sa stiti ca elementele nutritive se impart in:
- macroelemente: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu si sulf
- microelemente: bor, cupru, mangan, molibden, zinc, fier si aluminiu
Macroelementele au rolul principal si au o pondere mai mare in hrana planteleor decat microelementele dar nici unul nu poate lipsi sau sa se afle in exces in hrana plantelor, ambele cazuri provocand modificari nedorite in plante.
Azotul – N
Favorizeaza (in cantitate corespunzatoare) desfasurarea normala a metabolismului si influenteaza cresterea masei vegetative si a fructelor. Plantele legumicole pretentioase la azot sunt cele de la care consumam frunzele, petiolii, mugurii vegetativi, lastarii. Plantele ornamentale decorative prin frunze sunt si ele consumatoare de azot.
In exces, azotul stimuleaza cresterea vegetative in detrimental fructificarii si a calitatii fructelor, prelungesc perioada de vegetatie, intarzie fructificarea si maturarea fructelor, reduce rezistenta la boli si la pastrare.
Sub aspect general, plantele au culoare verde inchis, crestere haotica, fructificare slaba. Cea mai grava consecinta a excesului de azot este acumularea sub forma de nitrati si nitriti in organele comestibile.
Carenta in N se evideantiaza prin cresteri slabe, frunze clorotice (ingalbenite), mai ales cele batrane (de la baza plantei) care vor cadea datorita translocarii azotului in organele tinere ale plantei.
Fosforul – P
Stimuleaza inflorirea, fructificarea, depoziteaza substantele de rezerva, fixeaza planta in sol, influenteaza maturarea fructelor si calitatea legumelor. Impreuna cu potasiul, calciul si magneziul determina rezistenta plantelor la seceta si ger.
Carenta apare mai rar si se manifesta prin cresteri slabe ale plantelor, influenteaza negativ fructificarea determinand intarzierea coacerii, scade rezistenta la atacul de boli si daunatori.
Ca aspect general, frunzele au culoare verde inchis, apoi albastrui si mai tarziu purpurii.
Potasiul – K
Participa la absorbtia apei in radacini, stimuleaza acumularea glucidelor si contribuie la cresterea si rezistenta la ger si seceta a plantelor. Influenteaza pozitiv calitatea fructelor si stimuleaza enzimele implicate in fotosinteza.
Insuficienta potasiului duce la dereglari fiziologice, dezvoltare insuficienta a tesuturilor mecanice, frunzele se coloreaza in galben- brun, scade calitatea fructelor si scade rezistenta la ger si seceta. Plantele au aspect de vestejit.
Exemplu: la tomate, carenta de potasiu determina aparitia pe fructe a unor pete/zone colorate in verde sau galben numite “ pete de ceara “.
In caz de exces de K, unele specii ca sfecla sau cartoful cresc normal dar dau produse de calitate inferioara caracterizate printr-un procent redus de glucide in radacinile de sfecla sau exces de suber in tuberculi.
Calciul – Ca
Se acumuleaza in principal in radacinile plantelor (aprox. 90 %) dar rolul lui este de a intari peretii celulari.
In exces, Ca, determina reactie excesiv alcalina a solului, nefavorabila multor specii legumicole, determina aparitia clorozei, perturbari in aprovizionarea cu elemente minerale. Frunzele se ingalbenesc fiindca plantele nu mai pot absorbi Fe si Mg (care trec in forme insolubile).
Carenta de Ca determina o reactie excesiv acida a solului nefavorabila multor specii, duce la perturbarea unor procese biochimice care au drept rezultat oprirea din dezvoltare a plantelor si mortificarea mugurilor terminali. Lipsa Ca scade rezistenta fructelor la socurile mecanice produse in timpul recoltarii, transportului sau depozitarii, ceea ce duce la deprecierea productiei si implicit creste incidenta atacului de agenti patogeni.
Exemplu, la tomatele de sera, lipsa Ca provoaca putrezirea zonei pistilare a fructelor.
Ca aspect general frunzele tinere sunt rasucite, rigide, limbul se coloreaza in alb-verzui si devin apoi cafenii sau au pete brune.
Magneziul – Mg
Intra in compozitia clorofilei si impreuna cu K influenteaza cresterea organelor de reproducere, are rol in metabolismul apei, participa la desfasurarea multor procese biochimice.
Insuficienta apare pe solurile reci si cu reactie acida determinand incetinirea cresterii plantei, a infloririi si coacerii fructelor.
Sodiul si potasiul in exces accentueaza carenta de magneziu. Ingrasamintele cu azot atenueaza carenta de magneziu, favorizandu-i absorbtia.
Sub aspect general, frunzele capata nuante caracteristice la inceput galbene apoi cu arsuri – la cartof, purpurii → portocaliu → roscat – la varza creata, conopida, brocoli, pete eliptice de culoare albicioasa pe varfurile frunzelor – la ceapa. Nervurile frunzelor raman verzi iar marginile se curbeaza in sus.
Mg in exces este foarte toxic si daunator putand provoca moartea plantei mai ales in lipsa de Ca care anihileaza efectul nociv.
Sulful – S
Este utilizat in procese de biosinteza si fotosinteza.
Plantele cu cerinte mari fata de S sunt: ceapa, sfecla, pastarnacul, varza. Sulful confera o aroma caracteristica datorita unei substante numita sulfura de alil.
Carenta de Sulf determina decolorarea nervurilor si a frunzelor in general deoarece continutul in clorofila scade, intensitatea fotosintezei scade iar plantele sunt debile.
Exemplu, la tomate, insuficienta sulfului determina alungirea excesiva a tulpinii.
Administrarea ingrasamintelor
Elementele nutritive sunt absorbite de catre plante pe doua cai: prin radacina- cele extrase din sol; prin frunze – cele extrase din atmosfera precum si cele administrate sub forma de solutii foliare.
Mai trebuie sa stiti ca pretentiile plantelor legumicole fata de elementele nutritive sunt diferite functie de faza de vegetatie, cele mai mari cerinte le au in faza formarii organelor comestibile. Cerintele sunt diferite si fata de concentratia solutiei solului in faza de vegetatie. Aceste cerinte sunt mai mici la inceputul perioadei de vegetatie si cresc odata cu cresterea plantei.
Forma de administrare a ingrasamintelor este forma solida pentru fertilizarea de baza si locala iar in vegetatie solida si lichida pentru culturile in camp, protejate si fortate si numai lichida pentru culturile in medii artificiale (culturi fara sol).
O atentie deosebita trebuie sa acordati raportului dintre elementele nutritive.
Cred ca ati observant cand ati cumparat un fertilizant lichid pentru plante ca pe flacon apare N:P:K (2:3:4). Acest raport ne arata ca solutia contine 2% azot total, fosfor solubil 3% si potasiu solubil 4% + ceva microelemente sub forma de chelati.
De regula e bine sa achizitionati fertilizantii lichizi functie de acest raport si functie de nevoi, adica, daca am nevoie de un fertilizant pentru plante ornamentale ce decoreaza prin frunze atunci am nevoie de un fertilizant cu concentratie mai mare de azot, daca fertilizez orhidee e bine sa achizitionez fertilizant pentru orhidee, daca fertilizez trandafiri iau din cel pentru trandafiri si tot asa.
Cum fertilizam, organic sau chimic?
O sa ma intrebati care fertilizanti sunt mai buni? Fertilizam organic sau chimic?
Chimicalele ne fac rau si se acumuleaza in legume si fructe?
Ei bine, eu cand aud ineptia “eu fertilizez doar cu gunoi de grajd si uite ce rosii frumoase am “ ma ia cu fiori pe sira spinarii.
Fratilor, fertilizantii chimici dati in doza optima si la momentul oportun nu se acumuleaza in planta!!!!! Sa fie clar!
Fertilizantii organici administrati aiurea, fara nici un discernamant pot determina exces de azot si acumulare sub forma de nitrati si nitriti!
Planta nu are habar daca azotul provine dintr-un fertilizant chimic sau unul organic, pentru ea e doar hrana!
De ce preferam fertilizantii organici? Ca sa fim prietenosi cu mediul (in special solul), sa nu poluam panza freatica fiindca poate ajunge in apa potabila ca sa nu spun ca la tara apa din puturi si fantani poate contine nitrati. In plus fertilizantii organici contin o seama de microorganisme benefice pentru sol pe termen lung.
A auzit toata lumea? Si cei din spate, mai carcotasi?
De aceea mi-am facut bataturi la degete si v-am scris rolul fiecarui element ca sa intelegeti mai bine cum stau lucrurile.
Mai trebuie sa intelegeti ca fertilizantii organici, indiferent ca-i compost, gunoi de grajd, praf de oase sau resturi vegetale au efect diferit asupra compozitiei solului si implicit asupra plantei datorita raportului diferit dintre elementele nutritive. Pentru o fertilizare corecta oganic trebuie sa nu depasiti dozele indicate intr-o tehnologie de cultura, plantele extragandu-si necesarul din ce se gaseste in sol.
De retinut! Fertilizantul organic are nevoie de cel putin 3-4 saptamani (functie de starea vremii) pentru a putea fi accesibil pentru plante, adica acestea sa poata absorbi nutrientii. Daca el este administrat in vegetatie, el devine accesibil cand trebuie sa recoltati cultura respectiva. In aceasta perioada ideali sunt fertilizantii minerali care se absorb rapid in planta si au efect imediat.
Pentru legumicultura este ideala fertilizarea mixta cu fertlizarea de baza organica si suplimentar minerale fazial.
Ingrasamintele organice
Ingrasamintele organice ce provin din diverse produse reziduale natural se impart in:
- Ingrasaminte de origine locala: gunoi de grajd, paie, mranita, compost, turba, urina si mustul de urina, etc.
- Ingrasaminte verzi provenite din culturi cu vegetatie rapida care se incorporeaza in sol cu scopul de a creste fertilitatea si a ameliora solul. Se folosesc mustarul alb, ridichea chinezeasca – soiul Clovis, amestec de mazare+mazariche+bobusor (1/4 +1/4 +1/2), hrisca, lupin, trifoi sau resturi vegetale din culturi anterioare (care sunt sanatoase).
Ce ingrasaminte puteti folosi
Eu utilizez fertilizanti minerali din gama Universol (verde, albastru si violet) si din cel organic Cropmax (100 % natural).
Universol
Gama Universol este o gama completa pentru orice situatie, formulele NPK sunt echilibrate, contin si microelemente chelate, se dizolva rapid, dau rezultate bune, ele sunt recunoscute dupa culoare.
Am utilizat Universol verde (23: 6: 10 +3 MgO + Me) in solutie de 2 g / l pentru a fertiliza plantele de pe balcon, in special cele decorative prin frunze. L-am utilizat si in legumicultura cu rezultate bune dar mai bun mi s-a parut Univerol albastru (18: 11: 18 +2MgO + Me) administrat tot sub forma de solutie 2g/l.
Pentru pomii fructiferi am utilizat Universol violet (10: 10: 30 +2MgO +Me) administrat 50 g / pom sau sub forma de solutie 2g/ l si administrat prin pulverizare cu vermorelul pe toata masa foliara a pomului.
Cropmaxul
Cropmaxul l-am utilizat in legumicultura si plante de apartament, doza fiind de 10 ml / 10 l apa / 100 m²; pentru culturi legumicole in sere si solarii se face solutie din 20 ml / 10 l apa/ 100 m². Se poate aplica pe rasaduri, cand acestea au 5-7 cm, solutie din 2,5 ml / 10 l apa / 50 m².
Pentru pomi fructiferi si vita de vie, solutie din 15 – 20 ml / 10 apa.
Tratamentul cu Cropmax se administreaza odata la 14 zile.
Plantele de apartament se fertilizeaza incepand din martie si pana in octombrie.
Daca vreti sa transplantati plante de apartament si utilizati substrat din comert aveti grija ca acesta are in compozitie si fertilizant deci, nu aplicati fertilizant suplimentar mai devreme de o luna de la transplantare!
Pentru arbusti, ferilizarea se face functie de dimensiunea masei de frunze. Se pot aplica in jur de 30 – 50 g de fertilizant/ arbust sau intre 1,5 – 3 l compost / arbust in aprilie iar in iunie se aplica a doua fertilizare cu ½ din doza din aprilie.
Pentru fertilizarea arborilor ornamentali trebuie sa facem diferenta intre foioase si conifere intrucat ciclurile lor anuale de crestere sunt diferite.
Foioasele se fertilizeaza in aprilie cu 55 % din necesarul anual de fertilizant si in iunie se aplica 45 %. La trandafiri proportia este de 60 / 40.
Aplicati 50 – 60 g / m² / an sau 3-5 l compost / pom.
Coniferele se fertilizeaza in mai cu 35 % din doza totala si apoi la sfarsit de iulie – incepit de august cu 65 % din doza.
Doza de ingrasamant este de: 35 g /m² / an – pentru coniferele mici si 50 – 70 g/ m² / an – pentru coniferele mari.
Trandafirii si rododendronii primesc 100 g/ m²/ an.
Osmocote
Eu utilizez pentru plantele ornamentale Osmocote 3 – 4 (17: 11: 10 +2 MgO + Me) care elibereaza nutrientii treptat, pe o perioada de 3 – 4 luni, doza fiind de 3 – 3,5 kg /m³ de substrat. Exista Osmocote pentru 5–6 luni cu aceeasi formula si cu doza de 3,5–4 kg/m³ de substrat. Acesta din urma merge foarte bine la conifere.
Scotts
Pentru gazon va sugerez fertilizantii de la Scotts care au formule pentru diverse etape si faze in care se gaseste gazonul (fertilizari de primavara, vara, toamna, antistres).
Retineti ca oadata tuns gazonul se pierd si foarte multi nutrienti (30g N, 10g P, 20g K).
Landscape Pro Fullseason
Daca nu aveti chef sa fertilizati la 4 – 5 saptamani, atunci Landscape Pro Fullseason cu durata de 8 – 9 luni va scoate din impas. Doza este de 60 – 80 g / m².
Indiferent de metoda de fertilizare, nu depasiti dozele si mai ales fertilizati numai atunci cand trebuie! Cititi cu atentie instructiunile de pe ambalajul fertilizantilor sau cereti sfatul unui specialist.
Spor la gradinarit!
Autor:Diana Chetreanu
Inginer horticol
